UMAMI moments (85)
Ediția de astăzi este despre tradiții de Crăciun în Transilvania, pâinea ca viață, Crăciunul în București, patrimoniu UNESCO și o listă luuuungă de recomandări de cărți gastronomice.
Amuse bouche
Ediția de astăzi ajunge la voi dintr-un colț de Transilvania tare drag mie, un sat capăt de drum, unde doi oameni super ambițioși au transformat o uliță într-un loc de vis, unde timpul are răbdare și totul pare firesc așa cum este. Un quiet luxury neaoș transilvănean, unde aproape tot e recuperat și readus într-un context de grijă pentru patrimoniu: Gospodăria Cobor - Șura-n Bucate.
În weekend, șura devine loc de masă și celebrăm ignatul cum se cade în părțile locului, cu povești locale, antreprenori culturali și oameni faini, căci așa se poartă obiceiul pe aici. Se-ncinge deja cuptorul pentru pâine și lichiu, ceea ce nu poate fi decât delicios în context. Se pregătesc și ceva mâncări pentru cei care țin post, așadar e câte ceva pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei care vor să experimenteze altfel tihna Transilvaniei. Dacă n-aveți program, pe mine aici mă găsiți, mai stau câteva zile în zonă. Musai vă rugăm cu rezervare, ca să știm care-i rânduiala și la masă.
Scurt update legat de cuptorul de idei roșcate: excursia gastronomică în Japonia, curatoriată de subsemnata, pentru toamna lui 2026, de la street food la Michelin și niște alte mici surprize gustoase despre fascinanta lume niponă, este încă în lucru - nu-i chiar ușor să pregătești deliciozități într-o țară așa fascinantă ca Japonia. Dă-mi de veste dacă două săptămâni într-o Japonie (și) gastronomică te interesează.
Appetizers
Destinația săptămânii Go far. Come closer este Egipt, un loc pe care urmează să-l descopăr în 2026, căci îmi doresc tare mult să ajung la Marele Muzeu din Cairo. Într-o țară unde pâinea este numită „aish”, adică „viață”, mâncarea a fost dintotdeauna un act de supraviețuire, comunitate și continuitate. Egiptenii antici cultivau grâu, orz, linte și năut, coceau pâine în cuptoare primitive și își aromatizau mesele cu ceapă, usturoi și ierburi locale, într-o dietă surprinzător de apropiată de cea de astăzi. Însă bucătăria egipteană este mult mai mult de atât. Poveștile gastronomice, aici.
Main Course
Restograf a făcut lista cu cele mai frumoase locații decorate de Crăciun din București, o găsiți aici. Istoria decorării exterioare a caselor de Crăciun pornește din Europa de Nord și Centrală, în secolele XVII–XIX, ca o combinație între ritualuri precreștine ale luminii și tradiții creștine legate de Naștere. Ramurile verzi, lumânările aprinse la ferestre și coronițele aveau rol să alunge întunericul iernii, spiritele rele și să marcheze speranța reînnoirii.
Forma spectaculoasă pe care o cunoaștem azi apare în Germania și Scandinavia, unde lumânările de la ferestre simbolizau ghidarea și ospitalitatea, iar bradul și verdele permanent reprezentau viața care continuă. În secolul XX, tradiția a fost amplificată în Statele Unite, odată cu apariția instalațiilor electrice, transformând un gest simbolic și comunitar într-un ritual vizual, festiv și competitiv, exportat apoi global.
Second Course
UNESCO a recunoscut oficial bucătăria italiană ca Patrimoniu Cultural Imaterial al Umanității, o premieră globală pentru o gastronomie națională în ansamblu, nu doar pentru un preparat individual. Decizia evidențiază tehnicile artizanale, respectul pentru ingrediente, natura comunitară a mesei și legătura profundă dintre tradiție și ritualurile culinare care unesc generații și descriu istoria Italiei. Povestea mai nuanțată, aici.
Desserts
V-ați gândit vreodată la sensul cuvântului papanaș? Nici eu, până să descopăr în Dilema o foarte faină etimologie și contextualizare a cuvântului.
Papanașii, atât de „ai noștri” astăzi, sunt de fapt o poveste de împrumuturi și adaptări din Europa Centrală, cu rădăcini în deserturi cu brânză din spațiul austro-ungar. Legenda spune că forma lor ar veni de la o gogoașă înfiptă de un căpitan danez într-o spiță a cârmei, iar românii au transformat această întâmplare într-un ritual al abundenței: papanași cu smântână și dulceață, deveniți memorie gustativă. Povestea papanașilor în Historia, aici.
Dacă îți place UMAMI Moments, m-ar ajuta să-mi oferi o cafea sub formă de subscription :)
Artă & cultură
Aproximativ toate publicațiile relevante au scos topul cărților de gastronomie din 2025, după cum urmează: The Guardian, Bon Appetit, The New York Times, Wired și Serious Eats.
UMAMI este cel de-al cincilea gust, descoperit doar acum 100 de ani de cercetătorii din Japonia, completând cele patru gusturi fundamentale, dulce, acru, sărat și amar.
Personal, cred că UMAMI este un moment în sine, atunci când îți place ceva incredibil de mult, care reușește să-ți activeze memoria gustului, să-ți aducă bună dispoziție și bucurie a momentului prezent. De aceea, am creat acest newsletter, care va ajunge la fiecare două săptămâni în inbox. Alte povești gastronomice postez și pe Instagram.
Sarbatori delicioase!