UMAMI moments (83)
Ediția de astăzi este despre memoria gustului,Coreea de Sud,ouă de mai multe feluri, noul food hall bucureștean, Michelin Grapes și altfel de hording.
Amuse bouche
Nu știu alții cum sunt, dar pentru că am scris mai mult și mai des în ultima vreme despre experiențe gastronomice, mi-am dat seama că memoria gustului joacă un rol central în structura mea ca OM. Poate pentru că ea nu funcționează doar ca o emoție, ci ca un mecanism profund, înrădăcinat în biologie, cultură și felul în care oamenii au învățat să supraviețuiască, să se conecteze și să transmită sensuri de la o generație la alta.
Din punct de vedere medical, memoria gustului este un proces complex care combină gustul, mirosul și centrele emoționale ale creierului. Aromele sunt procesate în amigdala și hipocamp, două zone responsabilă pentru emoții și formarea amintirilor. De aceea, atunci când un gust sau un miros se întoarce, reactivează o întreagă scenă: locul, intensitatea luminii, prezența cuiva, starea în care erai atunci. Este una dintre cele mai rapide și mai puternice forme de memorie, mai ales pentru că mirosul, componenta principală a aromelor, are legături directe cu aceste structuri cerebrale, fără trecere prin filtre raționale. Practic, corpul își amintește înainte ca mintea să formuleze amintirea.
În antropologie, memoria gustului este privită ca un element definitoriu al identității culinare. Ea explică de ce anumite comunități păstrează gusturi și rețete timp de secole, chiar și atunci când alte obiceiuri se schimbă. Gustul devine depozitar de cultură: spune povestea unui teritoriu, arată resursele locale, marchează legături între oameni și joacă un rol esențial în ritualuri, ospitalitate sau ritmurile vieții cotidiene.
Avem acest intro pentru că în campania Go far. Come closer, am povestit despre prima mea întâlnire gurmandă cu Coreea a fost prin „kimchi”, dragoste la prima vedere, după o poveste a fermenților spusă de Chef Alexandru Dumitru. Următorul experiment, „korean barbeque” într-un cartier din Munchen, mi-a dinamitat palatul bucal cu tot felul de arome și texturi destul de nefamiliare mie, unde carnea a fost absolut delicioasă.
Pe bucketlist-ul personal e o vizită de documentare în zona Jeonju, unde se află esența tradiției coreene gastronomice. Sigur, și un apus peste Busan în timp ce beau soju, dar aici intrăm în alte povești, despre care am scris aici.
Apropo de povești gurmande, se coace în cuptorul de idei roșcate o excursie gastronomică în Japonia, curatoriată de subsemnata, pentru toamna lui 2026, de la street food la Michelin și niște alte mici surprize gustoase despre fascinanta lume niponă. Dă-mi de veste dacă două săptămâni într-o Japonie (și) gastronomică te interesează.
Appetizers
Aș vrea să nu sărim cadourile de Crăciun, insist cu catalogul Mândra Chic, aici, care-i plin de bunătăți. Dacă n-aveți program decuseară, la ArtSafari vine Făgărașul să colinde de la 18.00, o trageți de mânecă și pe Alina.
La București, avem în weekend și două târguri, la Mezanin Market și la Maison Creative, unde găsiți și bunătăți.
Anul trecut pe vremea asta făceam turul târgurilor de Crăciun din Europa, în acest weekend bifez pe local, căci voi fi în Colinele Transilvaniei. Oricum ar fi, mă bucur de spiritul Crăciunului pe unde apuc până când o să am și eu acel Crăciun ca-n filme. Wishful thinking.
Și desigur, tradiționala listă a subsemnatei despre cadouri pentru gurmanzi.
Main Course
Am râs singură când am văzut că cineva a înghițit un ou Faberge de 19.000 euro. Oamenii încă așteaptă să iasă pe partea cealaltă, dacă înțelegeți ce vreau să zic :)))))))
Lăsând gluma la o parte, un ou Fabergé este o piesă de bijuterie extrem de valoroasă, realizată inițial pentru familia imperială a Rusiei la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX de către bijutierul Peter Carl Fabergé și casa sa de bijuterie din Sankt Petersburg. Deși poartă numele de “ou”, ele sunt obiecte decorative lucrate cu o măiestrie ieșită din comun: aur, email, pietre prețioase, miniaturi mecanice și compartimente secrete. Primele ouă au fost create la comanda țarului Alexandru al III-lea, ca daruri de Paște pentru soția lui, Împărăteasa Maria Feodorovna. Tradiția a continuat cu Nicolae al II-lea, care comanda anual două ouă: unul pentru mama lui și unul pentru soția lui. În total, au fost create aproximativ 50 de ouă imperiale, dintre care o parte sunt astăzi dispărute, și mai apar din când în când la tot felul de licitații.
Nu depășim momentul de ouă căci vreau să semnalizez și un episod de normalitate: au dispărut din magazinele românești ouăle de cod 3, adică provenite de la găini crescute exclusiv în cuști. Sigur, situația a declanșat o criză fix înainte de sărbători, dar măcar mâncăm ceva puțin mai calitativ.
Nu în ultimul rând, salut apariția ouălor umplute în meniu, le-am văzut la Casa Fratelli, recent deschisă în capitală. Ouăle umplute (cu pate și castraveți murați, desigur) sunt din meniul de sărbătoare românesc, abia le aștept. Corect zis este NU doar românesc, căci ouăle umplute există de pe vremea romanilor, le spuneau deviled eggs, și erau asezonate cu sosuri picante și servite ca aperitiv în cadrul meselor rafinate pregătite pentru oaspeți. Obișnuința de a servi ouă la începutul unei cine era atât de răspândită printre romanii bogați, încât exista chiar și o expresie dedicată: „ab ova usque ad mala”, adică „de la ouă la mere”, sugerând parcursul complet al unei mese, de la început până la final.
Second Course
Elefantul din cameră este noul food hall de la Piața Obor, iar pe internet părerile sunt deja împărțite. Acum, tristețea principală este că micii s-au mutat în hala fancy și coada nu mai are farmec. Momentan sunt deschise aici Le Bab Fried Chicken, Treevi Pizza al Taglio, Ciorbărie, Bab’s Rottisserie, Galletto, Mei Wei, Zeina Kebab, Zăganu, Bob Coffee Lab, Origo Coffee, Megapan, Sibianul și Jidvei Wine Bar.
Supărarea mea concretă este pe fenomenul de gentrificare, Piața Obor a ajuns oricum nefrecventabilă pentru cumpărăturile de mâncare, totul e cu cel puțin 50% mai scump decât piețele fără marketing, și vorbesc în cunoștință de cauză, stau în zonă și îmi făceam cumpărăturile de cel puțin două ori pe lună din Obor. Între timp, m-am reprofilat.
Drinks
MICHELIN Guide introduce o nouă distincție dedicată vinului: MICHELIN Grapes, cu scoruri de la 1 la 3 struguri, pentru a evidenția vinificatori și podgorii de excepție. Noua clasificare se bazează pe cinci criterii clare: de la calitatea solului și măiestria tehnică, până la identitatea locului, echilibru și consistență între recolte. Primele selecții vor fi publicate în 2026, în regiunile celebre vinicole Bordeaux și Burgundy, marcând un nou capitol în recunoașterea vinului la nivel global.
Dacă îți place UMAMI Moments, m-ar ajuta să-mi oferi o cafea sub formă de subscription :)
Artă & cultură
Dacă vacanța de iarnă vă duce la New York (am și eu pe bucketlist un Crăciun aici), e musai să o cunoașteți pe Bonnie Slotnick, o pasionată colecționară și vânzătoare de cărți de bucate rare, care conduce de decenii o mică librărie de antichități culinare în East Village, New York.
Ceea ce face unică munca ei e că redescoperă rețete și volume uitate de generații, văzându-le ca adevărate capsule ale timpului, mărturii ale bucătăriilor, gusturilor și obiceiurilor culinare pierdute. Un portret fain aici.
Apropo, avem Gaudeamus zilele astea, sper că veți găsi o selecție cât de cât de povești gastronomice. Vă rog împărtășiți ce descoperiți și cu noi, restul.
UMAMI este cel de-al cincilea gust, descoperit doar acum 100 de ani de cercetătorii din Japonia, completând cele patru gusturi fundamentale, dulce, acru, sărat și amar.
Personal, cred că UMAMI este un moment în sine, atunci când îți place ceva incredibil de mult, care reușește să-ți activeze memoria gustului, să-ți aducă bună dispoziție și bucurie a momentului prezent. De aceea, am creat acest newsletter, care va ajunge la fiecare două săptămâni în inbox. Alte povești gastronomice postez și pe Instagram.