UMAMI moments (68)
Ediția de astăzi este despre cele mai impresionante restaurante ale lumii și alte destinații de vacanță, croissants, descoperiri bucureștene de toate feluri, apă și tot felul de mese comunitare.
Amuse bouche
A venit vacanța cu trenul din Franța, în adevăratul sens al cuvântului. Newsletter-ul de astăzi pleacă din Belgia, mai exact din Bruges, prima oprire în drum spre Normandia. Sunt mai bine de 10 ani când am fost prima dată aici, iar orașul arată în continuare ca o carte poștală.
S-a bifat regulamentar aseară carbonnade flamande, tocană de vită în bere brună și cartofi prăjiți, precum și iepure cu prune uscate. Dacă nu știați, carbonnade flamande este una dintre mândriile culinare ale Belgiei, care își are rădăcinile în Flandra, unde iernile cereau mâncăruri sățioase, dar gustoase. Este o tocană de vită gătită lent în bere brună, care îi conferă o dulceață subtilă și o aromă caramelizată, completată adesea de ceapă, muștar și ierburi aromatice. În trecut, gospodinele flamande foloseau berea locală nu doar pentru gust, ci și pentru a frăgezi carnea mai ieftină.
Se servește, firesc, alături de cartofi prăjiți sau piure de cartofi, fiind un adevărat simbol al convivialității belgiene. E un fel de mâncare care încălzește sufletul și leagă povești la masă, amintindu-le tuturor că bucuria stă în simplitatea ingredientelor bine alese. Cam ca gulașul unguresc sau tocanele noastre locale: bun de împărțit, de înmuiat, de hrănit.
Revenind la Normandia, dacă aveți tips & tricks și/sau știți locuri gurmando-fabuloase pe care să nu le ratăm, vă rog să fiți generoși.
Appetizers
Dacă tot este perioadă de vacanțe, să vă ajut cu niscavai inspirație de la Prix Versailles 2025, care a desemnat cele mai impresionante restaurante ale lumii, adevărate bijuterii arhitecturale unde gastronomia se împletește cu designul și viziunea estetică.
Creat de UNESCO și Uniunea Internațională a Arhitecților, Prix Versailles nu recompensează doar frumusețea vizuală, ci și inovația, sustenabilitatea și impactul cultural al spațiilor. Scopul său este să promoveze arhitectura care îmbunătățește calitatea vieții și încurajează dialogul intercultural.
În 2025, lista include:
Gerbou și Smoked Room (Dubai, EAU) – sofisticare și spectaculozitate în inima unui oraș vibrant.
Blackswan (Beijing) – decor teatral, plin de dramatism.
Ōrtensia (Shanghai) – estetică orientală modernizată.
Lobster Club (Palma de Mallorca) – spirit mediteranean, cu accente marine elegante.
Bouchon Carême (Helsinki) – reinterpretare nordică a unui bouchon lyonnais.
Ladurée Rue Royale (Paris) – o întoarcere în Belle Époque.
Ducasse Baccarat (Paris) – cristal, artă contemporană și rafinament culinar.
Julie’s (Londra) – glamour britanic într-un loc cu istorie.
Coro (Orvieto, Italia) – farmec italian într-o reședință nobiliară din secolul XVI.
Shell (Nusa Penida, Indonezia) – integrat în natura sălbatică.
Seven Island (Gadeokdo, Coreea de Sud) – arhitectură ce reflectă frumusețea insulelor coreene.
Kimyona (Riad, Arabia Saudită) – celebrarea modernității saudite.
Another Smith (Tha Sai Luat, Thailanda) – poveste thailandez-chineză, reinterpretată modern.
Beefbar (New York, SUA) – braserie cosmopolită și modernă.
Japón (Miami Beach, SUA) – minimalism japonez în ritm tropical.
Avem oficial și 50Best din întreaga lume, un eveniment documentat oficial de Amuse Bouche, care au fost la eveniment. Eu am bifat 2/50, anul trecut mi-ai sărbătorit aniversarea la Steirereck (Viena) - unde au un bar special de pâine, povestea aici, cu 15-20 de sortimente, iar ulterior am avut parte și de experiența Chef’s Table la Atelier Moessmer (Brunico).
Și tot din seria vacanțelor gastronomice, o să se deschidă curând lista de rezervări pentru pop-up-ul Noma la Los Angeles. Probabil cel mai smart și bine cotat chef din lume, Rene vine cu această abordare, scriind în newsletter o poveste emoționantă despre prietenii și farmers market și cum și-a găsit „locul” în America, presărând desigur și câte ceva despre diversitatea culinară - plecând de la felul în care bucătăria din Los Angeles e foarte diversă și cât de internațională e echipa lui, o adevărată scrisoare de gastrodiplomație vizavi de noile reguli aberante trumpiene despre acordarea vizelor. Subtil, dar important.
Nu în cele din urmă, dacă vă nimeriți pe la vreun hotel Sofitel prin lume, au un proiect de elevare a croissantului de la mic dejun, pe care îl descriu poetic simple yet sophisticated, an injection of buttery luxury into the everyday business of eating breakfast. Absolut excelentă descrierea pentru La Haute Croissanterie, despre care puteți citi aici.
Main Course
Preparatele lui chef Cătălin Bejenariu se regăsesc acum la Must, noua senzație a Bucureștiului, unde domnul Dragoș Mihăilă deja a mâncat și a povestit, aici. Salut pe această cale și prezența lui chef Cătălin Petrescu la Rual AproBistro, unul dintre locurile mele preferate din capitală.
Pentru gusturi intense internaționale, Sergiu ne-a scos la masă Chautari, un nepalez relativ nou în peisajul local. Și dacă tot suntem aici, am ratat să vă prezint un articol foarte bine documentat despre gentrificarea Pieței Obor, la care adaug o privire mai antropologică despre mersul la piață de la redacția La Noi. Am început și eu o serie de notițe cu privire la piețele alimentare pe care le-am văzut/căutat/observat prin lume, însă mă mai gândesc sub ce formă le fac publice.
Second Course
România este din nou în centrul atenției printr-un material mai cuprinzător în ediția internațională Euronews, care are ca focus slow tourism. Într-un episod recent al seriei „Smart Regions”, jurnaliștii Euronews au explorat Transilvania, în special zona Castelului Bran, vizitată anual de aproximativ un milion de turiști. Deși aceste cifre aduc beneficii economice semnificative, ele pun în același timp presiune pe infrastructură și afectează comunitățile locale.
Pentru a găsi soluții sustenabile, proiectul european „Tourism in Balance”, condus de cercetătorul Eugenio Van Maanen de la Breda University of Applied Sciences, propune noi moduri de a redistribui fluxul turistic către zone mai puțin cunoscute. Una dintre inițiativele prezentate este cea a punctelor gastronomice locale, traduse frumos ca „home dining”, o experiență în care turiștii iau masa acasă la localnici, în sate din apropierea obiectivelor celebre. Astfel, vizitatorii descoperă cultura autentică, iar veniturile generate sunt distribuite mai echitabil în comunitate.
Scopul proiectului este să păstreze atractivitatea marilor atracții turistice, fără a le sufoca, și să creeze experiențe memorabile în locuri mai liniștite. Soluțiile testate în România pot deveni modele pentru alte destinații europene care se luptă cu efectele negative ale turismului de masă.
Apropo de slow tourism, m-am alăturat de curând echipei Colinele Transilvaniei, iar printre alte lucruri pe care le pregătim pentru voi, avem un newsletter dedicat evenimentelor și poveștilor din Colinele Transilvaniei. Abonare aici. Luna aceasta în Coline sunt două brunch-uri organizate de MyTransylvania, la Meșendorf (5 iulie) și la Ruja (26 iulie).
Water & more
Colega mea Bianca a scris un material despre cât costă să-ți fie sete într-un restaurant din România? Au bubuit toate prețurile la restaurante și cafenele, dar în continuare mi se pare cel mai dureros de nesimțită treaba cu prețul apei. Aruncați o privire și pe inițiativa de la robinet, o sursă foarte bună de informații.
Semnalez și îi mulțumesc Silviei pentru acest articol dedicat apei și hidratării în vremuri de caniculă, extrem de util, disponibil aici. Pe scurt, citiți etichetele, pe lung, magneziul ajută la recuperarea musculară și combaterea oboselii, bicarbonații sprijină digestia afectată de căldură, iar calciul și sodiul contribuie la echilibrul lichidelor, fiind o alternativă mai sănătoasă la băuturile sportive îndulcite.
Sustenabilitate
Colegii de la G4Food au scris despre cum vor arăta mesele în 2050, pe baza unui scenariu elaborat de un climatolog și un futurolog. Până în 2050, alimentația va deveni mai sustenabilă, locală și personalizată. Mesele comunitare vor întări legăturile sociale, iar cumpărăturile tradiționale vor fi înlocuite de livrări inteligente, reduse la necesar. Vor apărea haine ce cultivă micro-plante și ferme urbane integrate în orașe. Dieta va include alimente care absorb CO₂, iar AI va combate risipa și va personaliza nutriția ca medicină preventivă. Clima va schimba culturile regionale, tropicalele pătrunzând în zone temperate, iar recoltele vechi și exotice vor deveni comune. Despre viitor, aici.
Artă & cultură
În zona Transilvaniei, pentru turiști naționali și internaționali, de ceva vreme Chef Daniela Graură pregătește în diferite contexte cine comuniste, adică o re-creere a meniului de subsistență, pus în context ca să înțelegem mai bine istoria recentă a României. Vă recomand s-o urmăriți, e foarte interesant să înțelegi mai multe despre parizer. Între timp, să ascultați și acest podcast despre mâncarea în comunism, l-am găsit cel puțin fascinant pus în context de acest domn istoric.
Pe 12 iulie, Cetatea Făgărașului își deschide porțile nu doar pentru vizitatori, ci pentru povești care se țes în jurul mesei și al amintirilor. E Zi de târg și, odată cu ea, vine o invitație de a păși într-un univers unde obiectele simple devin cronici ale vieții de zi cu zi.
Sub bolțile cetății, se va deschide instalația „După masă, înainte de memorie”, o lucrare colectivă coordonată de antropoloaga Marlene Herberth, de la KraftMade. Fețe de masă, ustensile de bucătărie din alte vremuri, prosoape brodate, toate devin martori tăcuți ai grijii și iubirii care au trecut din mână în mână, dintr-o generație în alta. E un spațiu unde emoția, dialogul și recunoașterea memoriei domestice se întâlnesc.
Tot aici, vom gusta și povești scrise, la lansarea cărții „Sarmale și serotonină” a Cameliei Burghele, antropoloagă care cercetează cu ochi curioși cum globalizarea și urbanul transformă satul românesc. Cartea e un „fals tratat despre sarmale” în care se amestecă anecdote din bucătării de odinioară, identități culturale și trenduri gastronomice. Detalii aici.
Dacă îți place UMAMI Moments, poți să-mi oferi o cafea sub formă de subscription :)
UMAMI este cel de-al cincilea gust, descoperit doar acum 100 de ani de cercetătorii din Japonia, completând cele patru gusturi fundamentale, dulce, acru, sărat și amar.
Personal, cred că UMAMI este un moment în sine, atunci când îți place ceva incredibil de mult, care reușește să-ți activeze memoria gustului, să-ți aducă bună dispoziție și bucurie a momentului prezent. De aceea, am creat acest newsletter, care va ajunge la fiecare două săptămâni în inbox. Alte povești gastronomice postez și pe Instagram.
Citesc cu mare placere...mulțumesc!