UMAMI moments (55)
Ediția de astăzi este despre dolce far niente, japonisme, căutări de bao bans prin București, cârciumi de poveste din Cluj,apă și filme cu doamne din gastronomie care au schimbat lumea.
Amuse bouche
Sunt recent întoarsă de la Veneția, unde revin obsesiv din 2013 pentru Bienala de Artă, eu ajungând la ediția a cincea - Foreigners everywhere - care a adunat multe nume noi în expoziția centrală, de peste tot din lume, cu focus pe țări și artiști din lumea mai puțin posh a artei internaționale, ceea ce s-a văzut și s-a simțit.
Sincer, mi s-a părut cea mai politică ediție din ultimele cinci la care am participat, cu un manifest destul de puternic despre artiștii defavorizați de geografie în principiu, lucrări de political correctness - grupuri artistice queer sau artiști LGBTQ, dar și chestiuni coloniale. Multe lucrări naive, multe lucrări cu tehnici similare cu a marilor artiști, multe mesaje foarte explicite despre ce a vrut să zică autorul.
Kudos însă pentru Pavilionul României, unde Șerban Savu a „picat” (prin concurs) perfect pe subiect și totul a arătat cu cap și coadă - destul de rar pe la pavilionul nostru, s-o zic pe aia dreaptă, impresie pe care au împărtășit-o mai mulți vizitatori după ce au vizitat bucata de grădină unde se află pavilionul nostru.
Dar să revenim la masa noastră, unde vreau să menționez unul dintre cele mai smart și mai faine campanii de brand awareness: parteneriatul Bienalei de Artă cu illy, brandul de cafea. Illy a inițiat colaborarea cu Bienala de Artă de la Veneția în 2003, devenind sponsor principal și integrând colecția sa de cești illy Art Collection în cadrul evenimentului. Aceste cești, create de diverși artiști, reflectă temele Bienalei, îmbinând arta contemporană cu obiectele de zi cu zi.
Mai mult decât atât, sunt ani în care mesajele de la Bienală ajung și în alte țări - inclusiv în România. Eu încă îmi beau cafeaua dimineața din cănile cu May we live interesting times, tema Bienalei din 2019. Credeți că au prevestit pandemia? Who knows.
Appetizers
Nu părăsim Italia, căci aș vrea să vorbim despre cicchetti, micile delicii venețiene servite în baruri, care reprezintă o tradiție gastronomică și un simbol al convivialității în Veneția. Aceste gustări, de dimensiunea unor tapas, sunt variate, de tip bruschette cu pește marinat, bacalà mantecato (o pastă din cod sărat), polenta cu ciuperci sau calamar, mici bucăți de carne sau brânză, toate servite în porții pentru a fi împărțite.
Pentru localnici, cicchetti sunt esențiale în cadrul ritualului andar a bacari, un fel de tur al bărulețelor în care oamenii merg de la un chicinetto la altul, gustând câte ceva în fiecare loc, alături de un Aperol Spritz sau un vin alb local.
Tot aștept momentul unor tapas românești cu zacuscă, salată de vinete sau fasole bătută (deși aici pot să zic că am primit la Ograda din Brașov un astfel de tapas - TOP), care să completeze pita cu pastă de slană care se oferă în unele locuri foarte tradiționale (wink wink Sergiana).
Până o să avem și noi o mică cultură a chestiuțelor bune și gustoase de mâncat lejer, poate învățăm totuși să dozăm pâinea la antreurile pe bază de pastă - că nu poți să dai 150g preparat cu o felie de pâine doar. Pune-mă să plătesc în plus pâinea, dar nu-ți bate joc când trimiți farfuria la masă. Și mi s-a întâmplat deja la câteva case mari.
Main Course
Cum jumătatea mai bună e în Japonia într-o tură culturalo-gastronomică mai avansată, către mine vin toate japonismele locale. Domnul Mihăilă a mai făcut o descoperire - Tobiko Sushi Fusion - despre care nu știam, dar îl zărisem chiar de curând că am tot avut treabă în zona Floreasca. Nu-mi amintesc sincer când a dat Dragoș 10/10 unui local, dar iată prieteni gurmanzi, SE POATE.
Pentru pasionați, colegii de la RESTOGRAF s-au ocupat de o listă generoasă de localuri japoneze în București. Aștept cu nerăbdare și lista de locuri cu bao buns de te lingi pe degete, poate o facem împreună dacă aveți vreun tips.
Tot din seria poveștilor japoneze, Cezar Ioan a stat de vorbă cu românul care duce vinuri românești pe piața din Japonia.
P.S.: comori prin cartiere au găsit și cei de la ClujLife - 10 birturi legendare din Cluj și poveștile aferente, un deliciu etnografic - prima parte aici, a doua aici.
Second Course
Nu că prin mine curge și sânge de ONG-istă, dar oamenii care fac the extra mile din jobul lor de zi cu zi mi se par cel puțin extraordinari. Pe radarul internațional mi-au reapărut World Central Kitchen - ONG-ul condus de Chef José Andrés - pe care Times l-a numit de două ori în topul 100 Most Influential People. Sigur, omul are un imperiu, dar, chiar și așa, are o divizie care face de mâncare în zone calamitate.
Local, Adi Hădean organizează prin Social Food cel mai mare eveniment caritabil cu chefs din întreaga țară pentru o strângere de fonduri ca să hrănească și mai mulți oameni în programele lor. Sunt trei zile de cină cu șase oameni extraordinari și echipele lor: Alex Burcă (Mosafir), Cezar Munteanu + echipa ANBCT, Nico Lontras, Daniel Pălici, echipa Taste of Transylvania și Chef Ionuț Teodorescu (KANE). Dacă nu știai cum să faci o faptă bună, iată. Cinele sunt pe 22-23-24 noiembrie 2024 - detalii aici.
Istorii și cercetări
Chiar astăzi are loc la Biblioteca Națională un eveniment dedicat apei, o preocupare din ce în ce mai mare pentru mine - revin cu notițe. Am mai povestit în edițiile trecute de newsletter că mă enervează aproape obsesiv nesimțirea unor cârciumari locali de a vinde apa foarte scump, de inițiativa de la robinet sau de proiectele legate de cișmelele publice. Dar vă rog să citiți acest material despre APĂ - cu lupă antropologică.
Următorul aspect pe care îl aduc la masă este despre plante și rasism. Absolut fascinantă istoria prezentată aici.
Evenimente
În rubrica de evenimente gastronomice, avem:
Festivalul de Toamnă al Romilor, Parcul Izvor - 8-10 noiembrie 2024
D-ale porcului, Oradea - 9-10 noiembrie 2024
Parada Cârnaților, Zabola - 9 noiembrie 2024
EMOZIONI DI VINO, Hotel Sarroglia din București, 19-20 noiembrie 2024
Etnafogllia, Chef Giuseppe Raciti (1 stea Michelin) x Ionuț Vințeanu, Sciccheria (București) - 22 noiembrie 2024
Artă & cultură
Toamna asta a venit cu două filme despre două super-doamne care au schimbat ordinea lumii - și când zic lume, zic întreaga planetă: documentarul Netflix despre Martha Stewart și filmul despre viața lui Barbe-Nicole Ponsardin Clicquot, doamna care a schimbat cutumele afacerilor cu alcool în anii 1700.
De asemenea, de luni intră în cinema și La Cucina, un film despre viețile din bucătăria unuia dintre cele mai cunoscute și mai traficate restaurante din New York. Văzut la TIFF în vară, nu vreau însă să dau niciun spoiler.
Dacă îți place UMAMI Moments, poți să-mi oferi o cafea sub formă de subscription :)
UMAMI este cel de-al cincilea gust, descoperit doar acum 100 de ani de cercetătorii din Japonia, completând cele patru gusturi fundamentale, dulce, acru, sărat și amar.
Personal, cred că UMAMI este un moment în sine, atunci când îți place ceva incredibil de mult, care reușește să-ți activeze memoria gustului, să-ți aducă bună dispoziție și bucurie a momentului prezent. De aceea, am creat acest newsletter, care va ajunge la fiecare două săptămâni în inbox. Alte povești gastronomice postez și pe Instagram.