UMAMI moments (46)
Ediția de astăzi este antropologia alimentației, dietă mediteraneană, locuri din România unde să mâncăm, avocado GenZ, TOP 500 Bars, pepene și rezidență de scriitură gastronomică.
Sarea în bucate
Ieri am finalizat cu succes și aproape coroniță studiile masterale de antropologie, unde teza de final a fost despre intersecția dintre microbi, patrimoniu cultural, sănătate și comunitate, punctul comun fiind pâinea. Doi ani lungi, unde am jonglat cât de bine am putut cu proiectele profesionale, deplasări, lecturile pentru facultate și proiectele de cercetare individuale sau de grup. Și mulțumiri infinite tuturor oamenilor pe care i-am refuzat cu evenimente și întâlniri și alte proiecte cu argumentul „nu pot, sunt la facultate”.
Recunosc că a fost greu, pe alocuri extrem de greu, mai ales când trebuie să traversezi tot Bucureștiul ca să ajungi fizic la facultate - am reușit și performanța de 1h40min din Pantelimon la Romexpo - apropo, conceptul de oraș de 15 minute care-i foarte folosit în ultimul timp l-am studiat la acest master.
Merită efortul susținut pentru a finaliza un master? Cred că cel mai sincer răspuns este DEPINDE. Cred foarte tare că valoarea unor studii universitare este dată de două lucruri: capacitatea de networking care îți este oferită și consolidarea unor cunoștințe și lărgirea orizonturilor. Eu am ales acest program de masterat datorită modulului dedicat de antropologia alimentației, ca să-mi „hrănesc” academic pasiunea pentru gastronomie.
Aș face din nou? Răspunsul sincer este NU, din simplul motiv că nu simt plus valoarea reală a investiției de timp, având în vedere că nu mi-am permis să reduc volumul de muncă ca să studiez și să învăț, dar am colegi care au reușit acest echilibru și au făcut extra cercetări publicate, au participat la diferite rezidențe, etc.
Răspunsul și mai sincer este că acum navighez prin niște programe internaționale să vedem cum/dacă pot să hrănesc mai departe această pasiune cu niște cercetări mai punctuale cu lentilă antropologică în sfera gastronomiei. Vom fi văzând. Știu că sunt câțiva abonați la newsletter-ul meu care au absolvit antropologie - și în țară, și în străinătate, vreau să vă mulțumesc și vouă că m-ați ajutat cu resurse și informații suplimentare și sper ca în curând, una dintre secțiunile de blog să aibă și lentila aceasta de cercetare, măcar ca links cu mai multe informații, dacă nu treabă susținută.
Appetizers
Noi ce mai mâncăm ca să fim geniali sau cum mi-a reapărut pe radar dieta mediteraneană a lui Michelangelo: pâine, pește, vin.
pagnotte = pâini
un bochal di vino, un boccale di vino = o halbă de vin
una aringa, un’aringa = un hering
tortegli, tortelli = tortelli (paste umplute, mai mari decât tortellini)
una insalata, un’insalata = o salată verde
un bochal di tondo, un boccale di vino corposo = o halbă de vin de masă
un quartuccio di bruscho, un quartino di vino secco = un sfert de litru de vin sec
un piatello di spinaci, un piatto di spinaci = o farfurie de spanac
quatro alice, quattro alici = patru anșoa
dua minestre di finochio, due minestre di finocchio = două supe de fenicul
Main Course
E foarte cald deja de o lună și e mai complicat cu mâncarea. Dacă plecați în vacanță local, aveți grijă ce mâncați și mai ales unde, e groasă treaba pe litoral.
Și tot pentru vacanțe, las aici niște informații locale, poate vă ajută:
Second Course
SUA pare că a ajuns într-un punct în care piața e supra-saturată de fast food și migrează spre restaurante de tip casual. Nu e neapărat rău, e doar altceva. E însă interesant de observat cum în România sau cel puțin în București, crește iar zona de fast food - în special datorită abundenței de restaurante cu specific turcesc: carne cu carne și cartofi prăjiți, să fie bine.
Las aici invitațiile la masă de la domnul Dragoș:
turcesc nou - doner pe jar sună fancy, dar pe mine m-a câștigat cu amandina, my all time favorite sweet
grecesc nou - în special că îmi doresc mult să mai văd marea și de pe maluri grecești, poate se aliniază planetele
Sustenabilitate
E discuția aprinsă și despre avocado, probabil fructul cu cea mai mare amprentă de carbon din lume, și iată cum se bat în cap informațiile despre GenZ: pe de o parte, sunt studii care ne spun cât de interesați și preocupați sunt de climate change & sustainability, dar preferă pâinea prăjită cu avocado în locul economiilor pentru casă, de exemplu. Necunoscute sunt căile trendurilor globale.
Digestif
TOP500 Bars are și o nominalizare din România, Fix me a drink, o muncă EXTRAORDINARĂ pe care o depune Alex de ani de zile, și iată, începe să fie apreciată internațional. Despre Alex și conceptul Fix me a Drink am scris aici. Bravo!
Nu pot lăsa să treacă nici știrea despre BRĂGĂRIE, un deliciu cu care am crescut la Brăila - acum există și o medalie de argint la UGAL Invent, un salon internaţional de invenţii pentru rețeta de bragă.
Desert
Mi se pare un moment oportun să scot din arhivă articolul despre pepenii din Dăbuleni, acest deliciu care ne face vara mai suportabilă.
Am obsesia cu #osutădeziledevară și nelipsita listă cu cea mai bună înghețată din București.
Sunt fix trei dulciuri pe care le cumpăr din comerț și nu renunț la ele: prăjiturelele ETI PUFI, biscuiții OREO (clasici) și biscuiții Leibniz cu ciocolată. Oameni suntem, vicii avem. Când am văzut însă reclama la OREO în care poți să-ți iei separat tub de cremă, MON DIEU. Dați un semn dacă știți vreun loc care vinde minunea asta separat:
Artă & cultură
Am găsit acest program de rezidență scriitoricească dedicată gastronomiei și mi se pare cea mai tare chestiune din lume, Taste&Place. Singura problemă e că-i în SUA și nu-mi permit un astfel de program, dar cine știe când/unde/cum mai apare ceva similar și mai aproape de România. Dați de veste dacă știți astfel de programe.
Și pentru că mi-e feed-ul plin de The Bear - da, e bun, n-am apucat încă să fac binging căci viață, dar e pe listă în top priorities, am citit această analiză faină despre TRICOUL purtat de Jeremy Allen White. Și dacă tot suntem la fashion, Balenciaga scoate acum niște pantofi sport din fibră de banane.
Dacă îți place UMAMI Moments, poți să-mi oferi o cafea sub formă de subscription :)
UMAMI este cel de-al cincilea gust, descoperit doar acum 100 de ani de cercetătorii din Japonia, completând cele patru gusturi fundamentale, dulce, acru, sărat și amar.
Personal, cred că UMAMI este un moment în sine, atunci când îți place ceva incredibil de mult, care reușește să-ți activeze memoria gustului, să-ți aducă bună dispoziție și bucurie a momentului prezent. De aceea, am creat acest newsletter, care va ajunge la fiecare două săptămâni în inbox. Alte povești gastronomice postez și pe Instagram.
Salutare,
În căutarea bragăi (nu "brăgii") pierdute. Dubiile apar din detalii. Neîncrederea în ce publică o parte din media ar trebui să fie funciară iar scepticismul față de articolele laudative, ceva sănătos.
Cu ani în urmă a avut loc o extrem de încinsă dezbatere despre întreținerea monumentului Coloana Infinitului de la Târgu Jiu. Primăria Târgu Jiu a contractat o companie care, se spunea, a spălat fără prea mari scrupule monumentul, și astfel a afectat un strat natural creat pe suprafața monumentului.
O întreținere neprofesionistă a monumentului este probabil să fi afectat integritatea sa, deoarece, ca la o restaurare, depinde cum se intervine, cu ce anume, asupra monumentului. Dacă nu se procedează cum trebuie, filosofic privind chestiunea, Coloana infinitului, la finalul unei operațiuni inadecvate de întreținere, nu mai este Coloana infinitului.
Așa și cu braga. O rețetă nouă de bragă? Este posibil așa ceva? Braga este un unicat. Orice variație de la o rețetă originală, mai poate fi numită "bragă"? Poate "bragă din cereale ecologice"?
UGAL Invent este un salon național de invenții NU internațional. O cercetare a sursei arată asta. Aici https://www.invent.ugal.ro/ROAbout2019.html
Medalia de argint primită de dl. Cristian Gheorghiu a fost acordată pentru produsul "Bragă Bio", în anul 2019 NU 2020. În anul 2020 nu a fost organizat salonul UGAL Invent.
O invenție nu este invenție pentru că cineva primește o medalie, ci pentru că o și înregistrează ca proprietate intelectuală. În România, înregistrare la OSIM.
Există un preparat bragă, realizat pe rețetă tradițională, cu atestat de produs tradițional, informații în baza de date a MADR, https://cpac.afir.info/Produs?id=1724
Medalia de aur primită cucerită în 2021 la UGAL Invent (când s-au acordat circa 23 de medalii de aur?) este pentru preparatul "Bragă cu efect energizant - băutură revigorantă din extract de plante și cereale". Chiar din titlu se observă reticența de a numi produsul bragă, pentru că nu este bragă ci un produs alimentar lichid, de băut, inspirat de bragă. Sursa aici https://files.ugal.ro/s/tlPjEtGCxHeJ8Md
"Un român a dat lovitura cu o rețetă de bragă la care a lucrat 16 ani"? Societatea Bodaeg SRL a d-lui Cristian Gheorghiu, conform datelor de la Ministerul de Finanțe, are de-a lungul anilor un singur angajat (2021, 2022, 2023) și doar 2 angajați (2020), ceea ce este remarcabil ca producător de bragă. Cu cine operează producția, utilajele, etc.?
În ce privește performanța, aceasta este în contradicție cu titlul articolului - care ne prezintă un succes debordant. Compania Biodaeg SRL, deținătoarea premiilor din 2019 și 2021, a înregistrat pierdere de 155 lei (2019), pierdere de 28022 lei (2020), pierdere de 19224 lei (2021), profit de 19224 lei (2022), pierdere de 28323 lei (2023).
Afirmația reprodusă articol, privind beneficiile asupra sănătății, ale bragagizantului, trebuie dovedite cu studii medicale adecvate. Altfel nu este decât marketing al iluziilor. CITAT: „Rezultatul are multe beneficii asupra organismului. Principiile active din plantele folosite oferă un aport de vitamine şi minerale care energizează organismul şi îl hrăneşte în mod natural. De asemenea, ajută organismul să se refacă fizic şi psihic” (explică Cristian Gheorghiu).
Braga a fost o băutură tradițională numai între 1918-1945? Autorul articolului Valentin Trufașu așa pretinde: "Băutura tradiţională a fost inventată de turcii nomazi, însă în perioada interbelică a devenit una dintre cele mai populare băuturi de pe piaţa românească."
Băutură a sultanilor? Cred că dacă ne-am documenta un pic, am afla că a fost o băutură pentru mase. Nu pentru sultani. Era consumată ca băutură fermentată, fermentată alcoolic, de aceea a fost interzis consumul de către membrii armatei otomane.
Succesul pe care îl vedem ilustrat în articol, este dat de plasarea bragăi bio, în instalații de inox. Este precum cafeau la automat. Este cam un sacrilegiu. Dacă am compara ceea ce s-a construit la bragageria Bogdania în București, ne putem gândi la o impietate. Bragă la dozator?
Iar la dozator, renumitul producător oferă băutura sub o denumire dubioasă, "Bragă boierească". Abuzul de ficțiuni de marketing a atins saturația. Ba a sultanilor, ba a boierilor (dacă este din interbelic de unde boiereala?).
Sunt pasionat de bragă, vânez subiectul din anii 1980, de când era în consum (Constanța, covrigi și bragă). Am vânat produsul în Bulgaria, în orice retail unde am avut ocazia, ori de câte ori am avut ocazia, am cumpărat, am consumat, am colecționat. Am căutat braga la Istanbul. Unde am găsit, spre surprinderea mea, la un eveniment, "cremă de bragă". Adică "cremă de bragă" oferită la pahar, ornată cu alune de pădure, cu consistență cremoasă. Se poate presupune că braga a fost creată de fapt democratizarea cremei de bragă. Ca să fie pentru toată lumea.
Perspectiva mea, în mai multe exemple? Așa cum denumirea și produsul "ulei de floarea soarelui" s-a transformat în "untdelemn" (de la bunica), pentru că nu-i așa, uleiul de măsline costă (untdelemn). Sau cazul margarinei care a apărut ca produs de necesitate, în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru a ajuta la substituirea untului. Tot o democratizare a produsului. Mai există un caz, dacă la început icrele (de calitate) erau consumau ca atare, prelucrate primar de pielițe, cu lingurița, evoluția a dus la crearea cremei de icre, a salatei de icre.
Ceva este probabil adevărat. "Cristian nu este un expert în domeniul băuturilor"conform jurnalistului Valentin Trufașu. Din cifrele indicate în articol, la o investiție de circa 60.000 euro, cu pierderi constante în ultimii ani, un produs de succes (conform articolului) dar care iese din sfera tradiționalului va trebui vândut în cantități imense pentru a se recupera investiția. Poate cu 60.000 euro o bragagerie de atmosferă, cafea, preparate de patiserie, proiecte culturale, ar fi returnat investiția mai rapid?
Oana, felicitări pentru masterat! Înțeleg mult prea bine eforturile din spatele lui, și cred că pe termen lung a fost o investiție inteligentă de timp & co. E important să scriem și să ne preocupăm de gastronomie, iar faptul ca ai abordat tema pâinii îți pune în catalogul meu niște extra puncte :)).