UMAMI moments (40)
Ediția de astăzi este despre mâncarea de post, Dracula, all-you-can-eat fancy franțuzesc, păstrăv românesc și povești poloneze.
Appetizers
Ediția de astăzi pleacă spre inbox-urile voastre din inima Bucovinei, iar primul lucru care mi-a atras atenția când am ajuns (deși nu e prima dată când vin), este meniul de post afișat la loc de cinste.
Însă până la știrile de mai jos, aș vrea să dau cezarului ce-i a Bucovinei: oamenii ăștia au înțeles cu branding-ul locale pe bază de gastronomie. Majoritatea restaurantelor tradiționale din zonă au în meniu produse cu hribi - despre care am scris deja aici.
În cei 500km până aici, am ascultat tot felul de știri la radio, inclusiv una despre cum tinerii consumă în post fructe de mare, iar biserica nu e foarte fericită. Las aici și studiul de la Reveal Marketing, ca să vedem - încă o dată, că mare e grădina domnului.
Dacă tot vorbim de post și chestiuni vegetale (și mai ales că am început o documentare în Transilvania de Sud - nu chiar pe urmele lui Dracula, dar nici prea departe de el), The New Yorker s-a întrebat dacă nu cumva Dracula era vegan. Dacă vă întrebați și voi cum s-a ajuns aici, să știți că pe lumea asta există un cercetător care documentează subiectul proteinelor în documente istorice—the blood, sweat, and dietary habits of long-dead clerks and authors—which can then be analyzed in a mass spectrometer, sometimes with startling results.
Mai zic doar că cel mai probabil, din toamnă încep Școala Doctorală, iar în urma discuției de ieri cu profesorul coordonator, n-am una, ci chiar două teme gastronomice foarte tari pe care mi le-a recomandat să le studiez în paralel pentru teză. Sper doar ca în curând pe micile și marile ecrane să existe cel puțin un titlu asemănător cu povestea din The New Yorker. Da, eu când dau semne de plictiseală, mai studiez ceva. Să nu faceți ca mine.
Main Course
Am lansat de curând rubrica Food stories around the world, dar nici măcar eu nu pot ține pasul în scris cu programul meu de călătorit prin lume - weekend-ul trecut am fost pentru 24 de ore la Paris ca să văd cea mai mare retrospectivă Brâncuși din Europa. Pe scurt, m-am îndopat cu foietaje și croissants, și am mâncat frugal în niște locuri chestii de poftă (aveți două minute să vorbim despre supa de ceapă, vă rooog), fără niciun research în prealabil și fără să întreb oamenii care chiar știu Parisul. Dar mă întorc curând și recuperez :)
Cum n-am propria poveste cu iz franțuzesc, aduc în atenție o știre de interes economic: cel mai profitabil model de business de restaurant pare să fie sistemul all-you-can-eat, exemplul fiind Les Grands Buffets Restaurant din sudul Franței. The catch: aștepți luni de zile pentru o rezervare, dar cine se bucură apoi de o selecție de peste 100 de brânze, un munte de lobsters, rațe rotisate, munți de înghețată și fântâni de ciocolată pentru 52.90 euro? Da, da, ați citit bine. Ultima dată am plătit banii ăștia pe două pizza, două beri și un tiramisu la București. CSF, NCSF, așa e când vrei adevăratul lux. Profitul restaurantului în 2023: 24 milioane euro. Întreaga poveste, aici.
Second Course
Mulțumiri și aprecieri domnului Marius Tudosie pentru promo-ul dedicat ediției trecute de newsletter, revin în atenția dumnealui - și nu numai, cu informații despre Cooperativa „Păstrăvul din Țara Ta”, unde nesperat, dar ce bucurie, s-au adunat producătorii cei mai mari din: Lacul Oașa (jud. Alba), Dejani (jud. Brașov), Sâmbăta de Sus (jud. Brașov), la Prejmer (jud. Brașov), Zăganu (jud. Prahova) și Oiești (jud. Argeș), și în urma unei investiții de niște milioane de euro, prelucrează doar păstrăv românesc - cam 1000 de tone prelucrate anual.
Eu la București n-am văzut păstrăv în meniuri de restaurante altfel decât în brunch-uri sau evenimente speciale, și sincer cam sufăr - deși vin des și în Bucovina, unde-i plin de păstrăv, și în Transilvania, unde consum industrial varianta afumată. Și pentru că tot am fost întrebată de restaurante cu pește bun în București, las aici o listă mai mult sau puțin cuprinzătoare:
Ivan Pescar & Scrumbia Bar
Cherhana Victoriţa Pescăriţa
Restaurant Pescăruș
George’s Fisheries - frumos și bun, din cartier, la un capăt de București
Taverna La Zavat - recenzată de Utopia Balcanică
Sardin - review cinstit de la Dragoș, desigur
Dancing Lobster
Ps: știu că am strâns pe Facebook locuri cu fish&chips, când se va găsi timp, scriu, promit :)
Health
Promit că revin cu lucruri serioase în numărul următor, dar consider că râsul ne face bine. Plecăciuni și mulțumiri domnului Toader Păun că a strâns toate glumele de 1 aprilie din online - și ce să vedeți, majoritatea sunt din zona de gastronomie. De departe, cea mai bună glumă a venit de la Ambasada Franței (cine ar fi zis), cu „salută înfrăţirea între Buzău și Plechequoi-sur-Loire , care a permis Franţei să înscrie în patrimoniul său gastronomic un nou produs de înaltă calitate, cârnatul de Plechequoi, care este vedeta unei campanii publicitare lansate în întreaga Europă”.
Dessert
La Craiova se întâmplă lucruri dincolo de banii băgați în promovarea celei mai frumoase piețe de Crăciun din Europa: avem un maestru ciocolatier care s-a calificat la finala World Chocolate Masters. Marinel Bejan, ciocolatierul cofetăriei Damarin din Craiova va reprezenta Europa de Est în finala din 2025.
Digestif
Am descoperit că la Amsterdam a început un trend în cafenele de a petrece timp offline, fără telefon și tehnologie. Și în video-ul de promovare, oamenii chiar par să se distreze.
La București, aproape nimeni nu te mai lasă să deschizi laptop-ul la cafenea. În loc să pună o taxă suplimentară dacă vrem să lucrăm de acolo, ne dau afară. Business.
Artă & cultură
E trending în topul românesc, sper că v-ați uitat deja cum un chef urban își (re)găsește viața la țară, în ruralul polonez, care sincer - nu diferă prea tare de al nostru:
Dacă îți place UMAMI Moments, poți să-mi oferi o cafea sub formă de subscription :)
UMAMI este cel de-al cincilea gust, descoperit doar acum 100 de ani de cercetătorii din Japonia, completând cele patru gusturi fundamentale, dulce, acru, sărat și amar.
Personal, cred că UMAMI este un moment în sine, atunci când îți place ceva incredibil de mult, care reușește să-ți activeze memoria gustului, să-ți aducă bună dispoziție și bucurie a momentului prezent. De aceea, am creat acest newsletter, care va ajunge la fiecare două săptămâni în inbox. Alte povești gastronomice postez și pe Instagram.