UMAMI moments (34)
Ediția de astăzi este despre brunch și cafenele, plimbări gurmande pe mapamond, câteva chestiuni despre bacșiș și gastronomie diplomatică.
Din partea casei
Cum se cade la orice masă, încep prin a mulțumi pentru prezență celor care sunt deja de ceva vreme aici, dar și celor care au ajuns de la ultimul newsletter. Mă înclin. Pe lista de rezoluții de anul acesta, am decis să vorbesc mai mult despre munca mea, căci lucrurile sunt mai nuanțate decât „fata roșcată care scrie liste de locuri de ieșit din oraș/țară pe internet”.
Sunt de profesie jurnalistă, scriu de 15 ani, dintre care în ultimii 13 ani sunt cu focus pe politică internațională, antreprenoriat, corporate și cultură, iar pentru că mi-a plăcut la școală, am mai multe specializări - în jurnalism, relații publice, științe politice, marketing, și sper că în curând, și antropologie, dar și diverse formări, în zona de training, public speaking, educație non-formală, management cultural și creative writing.
Eu încă visez că voi putea trăi din scris povești cu sens - personale sau profesionale, ceea ce se întâmplă parțial, de aceea funcționez în regim de freelancing în zona de comunicare, căci mie îmi place cu educația, oamenii și cuvintele. Așadar, las aici toată povestea profesională a mea, poate aveți nevoie de niște idei (roșcate) proaspete.
Appetizers
Deși avem destul de multe locuri de brunch în București, combinația aceasta între mic-dejun și prânz n-a intrat neapărat în meniul localurilor ca un bonus care să atragă clienți, ci mai degrabă ca variațiuni pentru o completare mai consistentă a unei omlete mâncate în oraș. Am făcut update și la lista de locuri de brunch în oraș, unde stăm din ce în ce mai bine - însă încă aștept mai multe locuri cu Mimosa în meniu, să fim și noi mai în rândul lumii internaționale.
Apropo de lumea internațională și dorințele mele de a avea chestiuni ca-n occident, e o analiză foarte faină apărută în The Guardian despre cum cafenelele de specialitate din lume încep să arate aproximativ la fel, deși nu sunt parte dintr-un consorțiu.
Bonus: las încă în newsletter tradiționala listă de locuri noi din București, care au ieșit peste 50 la număr, mai puține decât în alți ani, dar mai diversificate.
Main Course
Ne plimbăm pe mapamond, să mâncăm mai bine:
Nicole a lansat un proiect editorial în care în fiecare săptămână, documentează, gătește și mănâncă chestiuni dintr-o anumită țară. Avem și primele două țări, Suedia și Italia.
Dacă plănuiți o vizită în curând în Caraibe, urmăriți acest proiect.
Care-i faza cu noua bucătărie din Atena și cum reinterpretează chestiunile esențiale.
Documentez niște chestiuni despre Italia și am găsit și acest tur sicilian gastronomic.
Merg la cursul de inițiere în lumea brânzeturilor pe care îl organizează Alina Iancu, poate vreți și voi să descoperiți mai multe despre brânză - degustarea are 15 tipuri de brânză, inclusiv asocieri cu alte produse și, desigur, vin. Save the date, 10 februarie 2024.
Second Course
Am citit de curând în The New Yorker cum începe să ni se schimbe percepția despre a da bacșiș (apropo, englezescul TIPS provide de fapt de la To Insure Promptitude), și am corelat-o cu un material din Profit.ro despre cum impozitarea bașișului din România a devenit un alt eșec al statului, care mai voia să jupoaie ceva, dar nu prea mai are ce.
Do you tip more if the cabbie can see (or hear) the sum? Do you pay the delivery guy based on bill size, distance travelled, weather, or some combination? Do you tip on the tax or on the subtotal? The whole thing is effortful, with a potential for embarrassment. But given the question at hand—what do we owe our fellow-man?—shouldn’t there be something on the line? One can perceive, in the mental math and the silent negotiations, a lurching attempt at fair play.
O să mai amintesc aici, din nou, faptul că muncitorii asiatici care livrează mâncare pentru platformele online nu primesc ei bacșișul pe care îl lăsați în aplicație, ci firma care i-a angajat. Las aici investigația din Libertatea și pariez bani mulți că lucrurile nu s-au schimbat.
Sustenabilitate
Toată perioada Crăciunului m-a urmărit o reclamă pe TV la Penny în care vorbeau despre investiția în măcelăriile pe care le poți găsi la intrarea în magazinele lor. Față de alți competitori din retail, mi se pare cea mai sustenabilă campanie - în adevăratul sens al cuvântului, căci cifrele lor arată că au 165 de măcelării partenere ale fermierilor și producătorilor locali, adică 165 de afaceri care mai au un punct de desfacere a produselor lor, pe tot timpul anului. Comparați treaba asta cu investițiile în imaginile & tot marketingul aferent cu țăranii din România prezentați la alte supermarketuri, care cultivă roșii și ceapă pentru noi, ca să le cumpărăm de la ei. Kudos.
Totodată, vine EU cu reguli noi pentru ambalarea fructelor și legumelor - cineva în sfârșit s-a sesizat pentru plasticul în care sunt ambalate majoritatea produselor de import. Sigur, mai durează încă o veșnicie pentru implementare, dar orișicât, putem spera la o lume cu mai puțin plastic. Știrea completă, aici.
Dessert
Când până și FT scrie despre marea fraudă a influenceriței Chiara Ferragni din perioada Crăciunului, când a făcut o întreagă campanie de strângere de fonduri pentru un spital de copii prin vânzarea de panettone, înseamnă că e cam groasă treaba. Amenda: 1 milion de euro. Stați liniștiți, are de unde, a produs 14 milioane de euro doar din influencing.
E mult despre istorie în acest newsletter - sorry not sorry, dar mi-a plăcut povestea patiseriei Conditori La Glace, care a pregătit tortul regal pentru nou rege din Danemarca - e cea mai veche patiserie încă deschisă din țară. Chestia drăguță este că ei păstrează la vânzare această prăjitură - Frederik X cake, un tort masculin din mai multe tipuri de ciocolată, așadar oricine poate degusta din tortul regal.
Precedenta prăjitură regală - Margrethekage, este formată dintr-un biscuit Florentine cu nuga și o pralină de alune de pădure, decorată cu o floare distinctivă din marțipan alb, ca omagiu pentru porecla reginei, Daisy.
Apropo, dacă vă mai amintiți, la încoronarea lui Charles a fost pregătit un quiche, foarte plictisitor și aproape deloc ofertant ca potențial de deliciozitate.
Digestif
ZF a fost în vizită la Pamela, barul inspirat de designul socialist-modernist, cu detalii estetice inexplicabile şi surprinzătoare din estul Europei, detalii care au o stângăcie cuceritoare. Alex are o experiență de 20 de ani în barmanie și încă trei locuri de poveste în oraș, Fix me a drink, Artichoke și Obor Amor. Plus, a scos cea mai bună băutură all seasons fără alcool, C-SIDE, un fel de apă tonică, dar absolut spectaculoasă.
Nu e alcool, dar e poveste: avem primul somelier de ceai român acreditat. Tot în ZF am descoperit povestea, aici. Dacă tot am ajuns aici, caut și eu un ceai verde spectaculos la gust, dar simplu, nu în combinație cu alte plante. Dacă aveți recomandări, please reply.
Artă & cultură
La facultate am studiat niște texte despre socialism, cu focus pe bucătăria sovietică (happy to share, dacă vă pasionează subiectul), și printre altele, am descoperit că bunicul lui Putin a fost bucătarul lui Lenin și a lui Stalin, ceea ce demontează destul de tare ideea de fiu al poporului, care s-a ridicat din mulțime prin forțe proprii.
Și dacă tot vorbim de istorie, am citit Course of History - ten meals that changed the world, unde sunt tot felul de mențiuni și secrete despre dining diplomacy. De exemplu, la capitolul dedicat întâlnirii lui Stalin cu Roosevelt și Churchill la Teheran, în plin război, ca să fie totuși pe teren neutru, am descoperit că protocolul era ca fiecare țară să fie gazda cinei într-o seară, pe rând, dar întâlnirea s-a suprapus peste aniversarea lui Churchill de 69 de ani, așadar au gătit cei din țara gazdă. Episodul are mai multe detalii foarte amuzante, de exemplu, după toast-ul de la mulți ani pentru Churchill, Stalin s-a dus personal și a ciocnit paharul de șampanie cu fiecare invitat de la masă (34 la număr), iar apoi Roosevelt a făcut la fel, acesta fiind imobilizat într-un scaun cu rotile, chelnerii fiind ușor haotici că nu mai știau care și cum trebuie să umple paharele.
Dacă îți place UMAMI Moments, poți să-mi oferi o cafea sub formă de subscription :)
UMAMI este cel de-al cincilea gust, descoperit doar acum 100 de ani de cercetătorii din Japonia, completând cele patru gusturi fundamentale, dulce, acru, sărat și amar.
Personal, cred că UMAMI este un moment în sine, atunci când îți place ceva incredibil de mult, care reușește să-ți activeze memoria gustului, să-ți aducă bună dispoziție și bucurie a momentului prezent. De aceea, am creat acest newsletter, care va ajunge la fiecare două săptămâni în inbox. Alte povești gastronomice postez și pe Instagram.