UMAMI moments (29)
Ediția de astăzi este despre English Breakfast, brânză Raclette românească în top mondial, zacuscă, o altfel de descoperire pentru Veneția, vière și invenții în gastronomie.
Din partea casei
Sunt foarte entuziasmată de un proiect pe care l-am început în București, într-o formulă de a descoperi orașul ca turist - deși pentru mulți dintre noi este acasă. E tare fain să iei orașul la pas, mai ales prin cartiere, iar documentarea este un deliciu. Drumurile m-au dus momentan la Londra, unde o să rămân o vreme - dar începând cu newsletter-ul următor, încep să povestesc despre un altfel de București. Și dacă tot sunt aici - las spre lectură și istoria micului dejun englezesc, o poveste care a devenit o oportunitate de a-ți demonstra bogăția, bunul gust și educația.
Un English breakfast tradițional conține bacon, ouă, cârnăciori de mai multe feluri, fasole fiartă, roșii la grătar, pâine prăjită și toast, servite cu gemuri, marmelade, ceai/cafea și suc de portocale.
Appetizers
Platouașul de aperitive de astăzi este despre mândrie națională pe plan internațional - la Campionatul Mondial de Raclette, România a ieșit pe locul 7, după ce primele șase locuri au fost ocupate de elvețieni și doar un francez, după cum povestea Corina Dima online. Kudos! Atelierul de branza NarCheese din Cluj a participat la Championnats du Monde de la Raclette în Elveția și s-au clasat pe locul 7, din 33 participanți, la categoria Raclette din lapte crud. Da, se poate.
Bonus, Alin Vădean a câștigat locul 3 la Chefs en Or, o competiție internațională de gastronomie din Europa, organizată de concernul Transgourmet, din care face parte Selgros România. La marea finală din Polonia au participat reprezentanți din toate țările membre: Germania, Franța, Polonia, Spania, Austria, România și Elveția. Alin gătește în prezent la Elania Resort din Cluj-Napoca. Bravo, Alin :)
Main Course
Am scris un articol de analiză despre consumul de zacuscă, întrebând producători artizanali de astfel de bunătățuri cum stau lucrurile din spatele unui borcan de zacuscă. Ce mi se pare fantastic este producția mărită de la an la an, diversitatea de zacuști și nu în ultimul rând, cerința consumatorilor pentru zacuscă, mai ales artizanilor care aveau și alte bunătăți în portofoliu. Această încredere transferată micului producător mi se pare cea mai bună formă de a spune că îți pasă și îi validezi munca. Și mă întreb deseori dacă mulțumesc suficient oamenilor care din punct de vedere gurmand, îmi fac viața mai bună. Food for thought.
Second Course
În ultima vreme, pe radarul personal au apărut mai multe discuții despre Veneția, unul dintre locurile cele mai romantice din lume, care stă să dispară - așadar, dacă n-ați ajuns încă, acum e momentul. Pentru mine, Veneția înseamnă Bienala de Artă, pe care o vizitez singură cu sfințenie din 2013 - unde partea gurmandă este suport pentru maratonul de artă.
Ce mi-a atras atenția este o poveste tare faină - care se numește Slow Venice, în care autoarea - una dintre puținele persoane care chiar locuiește în lagună, s-a decis să povestească behind the scenes mai puțin turistice și mai gurmande, cu focus pe patrimoniu și nedezvăluind secrete, ci oferind mai degrabă mai mult context. Cumva, acest Slow Venice are sens dacă stai mai mult în lagună și/sau dacă ești turist permanent, ca mine. Altfel, pentru prima dată în lagună, mi se pare fain să explorezi toate locurile istorice, inclusiv restaurante și cafenele cu sute de ani de existență.
Many modern Venetians have developed a tendency to secrecy. Understandably, we cling tight to what little is left and keep it guarded. That includes the classic secret places that only the locals know (we do need our sanctuaries!) but also “secret thoughts” - perspectives, views and insights that could help enhance awareness and stimulate change, if only they were released into the universe.
Următoarea Bienală de Artă începe în aprilie 2024, iar din experiența mea, cea mai bună lună de vizitat Veneția pentru acest eveniment este începutul de mai, când încă nu leșini de cald și nici nu te calci în picioare cu toți turiștii. Eu am prins și a doua cea mai mare inundație din istoria Veneției în 2019 din cauza ploilor, iar experiența a fost intensă, așadar Veneția pe ploaie e romantică, dar nu dezirabilă. Dați de veste dacă vreți ceva tips&tricks pentru Veneția sau dacă sunteți pasionați de artă, poate ne și organizăm într-un grup de foodies & arts.
p.s.: Mă bate gândul intens să creez o astfel de poveste despre București, dar mai las puțin să se așeze ideea.
Sustenabilitate
Viitorul începe astăzi, mai ales dacă luăm în considerare faptul că am consumat deja resursele pământului. Ce înseamnă sustenabilitatea pentru tine? Dar energia verde? Descoperă mai multe pe Charger.ro, povestea antreprenorială dedicată soluțiilor verzi.
Sarea în bucate
Deși sunt gurmandă, gătesc rar - din două motive: arunc foarte multă mâncare oricum, căci n-am timp să o mănânc, și nici nu mă prea pricep. Am descoperit că dacă nu sunt minte și corp în bucătărie, oferind atenție și precizie bucatelor, rezultatul e dezastros. Însă de ceva vreme, am început să gătesc ca formă de dor - pentru că asociez de multe ori bucatele cu momentele în care le-am consumat și cu oamenii pe care i-am avut alături.
Așa am gătit industrial o serie de bucate pe care prima dată le-am gătit cu prietena mea cea mai bună, fiind o încercare de a o avea aproape când trecea printr-un moment greu. Tot așa am gătit multe clătite chiar de curând, căci pregătitul lor mi-a activat alte amintiri plăcute și aveam nevoie să mă recalibrez cu bucuria trăită atunci.
Gătitul emoțional e o poveste tare faină, care simt că se amplifică mai ales pe toamnă - iarnă, când ni se activează memoria gustului pregătirilor de către familie a conservelor pentru toamnă sau bucuriile din jurul mesei de Crăciun. Și e bine, se face călduț în suflet, se activează aminitirile alea bune și dorul se mai diminuează.
Digestif
Am descoperit o poveste tare faină despre o combinație dintre vin și bere, o creație a unor francezi hipsters, care se numește vière - găsiți întreaga poveste aici.
Iar pe plan local, salut reîntoarcerea soiului de struguri românesc Alutus, în Cuvée Valerius – Alutus Primus, un vin sub semnătura Cramei Avincis - disponibil în ediție limitată de 2.200 de sticle.
Soiul de viță-de-vie Alutus devine al treilea soi original creat la Drăgășani după Crâmpoșia selecționată, obținut prin încrucișare deschisă în 1972, și Negru de Drăgășani, obținut în 1993 prin încrucișarea dintre o veche viță-de-vie românească, Negru Vârtos și Saperavi.
Dessert
Am un loc special în suflet pentru ciocolata belgiană, și datorită unor ateliere de ciocolată pe care le-am frecventat de-a lungul timpului când vizitam intens Bruxelles-ul. De aceea, m-am bucurat tare când am văzut că pe Calea Dorobanţilor a apărut brandul de ciocolată de lux Daskalidès. Povestea lor a scris-o Cristina Roșca în După Afaceri, și o puteți descoperi aici.
FOMO București & Romania
4-6 noiembrie: Kitchen Battle (Hala Laminor, București)
10-11 noiembrie: Whisky Fest Romania (Hotel Caro, București)
10-12 noiembrie: 𝗥𝗢𝗩𝗜𝗡𝗛𝗨𝗗 𝗪𝗶𝗻𝗲 𝗦𝗵𝗼𝘄 𝟮𝟬𝟮𝟯 Timișoara
21 noiembrie: I.D.E.A.L. Changing Romanian Gastronomy - International Food Conference Sibiu
Artă & cultură
Revista TIME a anunțat săptămâna trecută lista invențiilor din 2023, iar la capitolul FOOD&DRINK, destul de generos, au apărut câteva chestiuni interesante, ca acest creion care va revoluționa patiseria.
Dacă îți place UMAMI Moments, poți să-mi oferi o cafea sub formă de subscription :)
UMAMI este cel de-al cincilea gust, descoperit doar acum 100 de ani de cercetătorii din Japonia, completând cele patru gusturi fundamentale, dulce, acru, sărat și amar.
Personal, cred că UMAMI este un moment în sine, atunci când îți place ceva incredibil de mult, care reușește să-ți activeze memoria gustului, să-ți aducă bună dispoziție și bucurie a momentului prezent. De aceea, am creat acest newsletter, care va ajunge la fiecare două săptămâni în inbox. Alte povești gastronomice postez și pe Instagram.