A trecut mai bine de o lună de când ne-am auzit ultima dată în această formulă, de comunitate online gurmandă, și vă mulțumesc pentru faptul că nu ați renunțat la UMAMI Moments. Mai mult, alte 200 de persoane s-au alăturat poveștilor gastronomice, ceea ce mi-a dat curaj - și responsabilitate mai mare să revin în inbox-urile voastre. Și nu doar atât, ci și o serie de idei roșcate care se vor concretiza tot sub formă de povești gastronomice.
Cafeaua - origini, povești și alte câteva lucruri de cultură generală
Originea cafelei este una plină de mister și legendă, întinsă pe parcursul a secole de explorare și tradiții. Deși nu există o singură poveste a originii cafelei, există mai multe legende și povești care au devenit parte a mitologiei sale. Iată o scurtă incursiune în istoria cafelei și în povestea sa fascinantă.
Descoperirea cafelei
Una dintre cele mai cunoscute legende despre originea cafelei are loc în Etiopia, în jurul secolului al IX-lea. Se spune că un păstor numit Kaldi a observat că caprele sale deveneau mai active și energice după ce mâncau fructele unui arbore necunoscut. Curios, el a gustat și el acele fructe, care erau boabe de cafea, și a experimentat aceeași creștere a energiei. Kaldi a împărtășit descoperirea sa unui călugăr local, care a folosit boabele de cafea pentru a prepara o băutură care îi ajuta să rămână treji în timpul orelor de rugăciune.
Calea cafelei către lume
Această descoperire a cafelei a dus la creșterea popularității sale în regiunea Etiopiei. Oamenii au început să prăjească și să mărunțească boabele pentru a le prepara ca o băutură aromată și energizantă. Apoi, cafeaua a început să se răspândească în lumea arabă, iar cu timpul, a devenit o parte importantă a culturii și societății arabe.
În secolul al XV-lea, cafeaua a ajuns în Istanbul, unde au fost deschise primele cafenele publice. Aceste locuri de întâlnire au devenit rapid centre de activitate socială și culturală, iar consumul de cafea a devenit o tradiție importantă în lumea arabă.
Răspândirea globală a cafelei
Pe măsură ce comerțul internațional s-a dezvoltat, cafeaua a fost introdusă în Europa în secolul al XVII-lea. Prima cafenea europeană a fost deschisă la Veneția în 1645, iar de aici, cafeaua s-a răspândit în întreaga Europă. A devenit o băutură de lux în secolele XVII și XVIII, iar în secolul al XIX-lea, cafeaua a început să fie cultivată în coloniile europene, cum ar fi America de Sud și Africa.
Citește și RUTA CULTURALĂ A CAFENELELOR ISTORICE
În prezent, peste 2,25 miliarde de cești de cafea sunt consumate în întreaga lume în fiecare zi, în timp ce peste 90% din producția de cafea are loc în țările în curs de dezvoltare, în principal în America de Sud.
Există 25 de milioane de mici producători care depind de cafea pentru traiul lor în întreaga lume. În Brazilia, unde se produce aproape o treime din cafeaua lumii, peste cinci milioane de oameni sunt angajați în cultivarea și recoltarea a peste trei miliarde de plante de cafea; este o cultură mai intensă ca muncă decât culturile alternative din aceleași regiuni, cum ar fi trestia de zahăr sau creșterea de bovine, deoarece cultivarea sa nu este automatizată și necesită atenție umană frecventă.
O cafea, un gest
Mă tot gândesc deseori la această campanie care a circulat intens în online și am regăsit-o și pe la unele cafenele, și importanța gestului de a ne purta frumos cu ceilalți.
Simt foarte tare - inclusiv pe propria piele, că ideea de a împărți o cafea cu cineva este mai mult decât o băutură caldă, care ne face fericiți. Este o formă de exprimare aparte, de la o manifestare a dragostei față de persoana iubită până la felul în care le spunem celor din jur că suntem acolo pentru ei, la momente de răgaz pentru noi înșine.
E un zâmbet care se așază automat pe față când ești surprins sau te lași surprins de gestul de a primi cafea, e căldura aceea familiară că lucrurile sunt bine și bune.
Deunăzi, am ajuns într-o dimineață să livrez un sandviș și o cafea, într-o aventură urbană care a cuprins tipul preferat de cafea, găsirea unui loc de parcare, intrarea într-un bloc dintr-un complex securizat, discuția cu o vecină care zâmbea ștregărește când am spus că fac o livrare specială și că vreau să surprind pe cineva, descoperirea precisă a apartamentului. Iar uimirea persoanei respective când a deschis ușa: de neprețuit.
Altădată, am urmărit îndeaproape ritualul cafelei pregătite acasă, dus până la precizie matematică - apa fiartă la exact 97 de grade, turnarea ei dintr-o anumită poziție, cu un anumit recipient, atenția pentru ceașca de servire, proces urmat de „îți place?!”, validarea supremă a grijii pentru celălalt.
Și nu în ultimul rând, bucuria de „a trăi” ca localnicii, atunci când mergi într-un loc nou: cafeaua însoțită de un desert dulce - de obicei tort - la nemți și austrieci, espresso/ristretto băut în picioare, pe tejghea - la italieni, ritualul pregătirii cafelei la nisip - la turci, entuziasmul unui barista pasionat de munca sa - atunci când treci pragul unei cafenele de specialitate.
Le cuprinzi pe toate și le lași să se așeze o dată cu lichidul fierbinte care încălzește sufletul. Și apoi - descoperi toate aceste particularități și univers magic, căci fiecare își bea cafeaua după propriul ritual, dar toți ne raportăm la acest lichid, iar atunci când se întâmplă să bem împreună, ceva extraordinar se întâmplă.
Referințe beletristice
Sunt câțiva scriitori japonezi care îmi plac tare mult, pentru simplitatea scriiturii, dar totodată complexitatea poveștilor. Cu o mică obsesie pentru cafea, Toshikazu Kawaguchi are două povești tare faine - traduse și în limba română, „Până nu se răcește cafeaua” și „Povești din cafenea”. De când le-am citit, mă mai joc câteodată și îmi scriu propriile povești din cafenele, observându-i pe cei din jur.
Rămâne de referință și „Cafeneaua de la capătul lumii” - John Strelecky, o carte care mai degrabă se încadrează la dezvoltare personală decât la beletristică, și care apasă niște butoane. Povestea începe așa și cred că suntem mulți care ne regăsim:
„Exact așa cum eram pierdut pe drum, eram pierdut și în viață – fără să știu încotro mă îndreptam sau de ce mergeam în acea direcție”.
urmată de
„Lucruri la care să te gândești în timp ce aștepți:
De ce ești aici?
Îți este teamă de moarte?
Ești un om împlinit?”
Atunci când începi să descompui de ce-ul, ajungi într-o centrifugă destul de rapidă, care macină gânduri și sentimente deopotrivă, dar care, poate, găsi răspunsurile și la restul de întrebări.
Dacă compui și descompui cele trei întrebări, ies câteva lucruri tare faine. De exemplu:
Dacă ești aici, acum, înseamnă că ești un om împlinit pentru că tu conștientizezi prezența ta proprie, așadar de ce să-ți fie teamă de moarte?
Dacă aici este acum, eu unde sunt ca să pot răspunde cum mă simt și ce frici am?
E nevoie de niscavai curaj ca să poți începe să răspunzi la de ce-uri. Și sinceritatea față de tine, care duce la împlinire. Iar oamenii împliniți nu mai au frici. Simplu, nu?
Citește și: 9 recomandări de cărți cu și despre cafea
Evenimente cu și despre cafea
Calendar evenimente:
1 octombrie: Slow Coffee Festival (București)
1 octombrie: Boiler Muncii organizează PIAZZETTA, un eveniment dedicat comunității pentru a strânge bani ca să regenereze urban parcul „La Băncuțe” (București)
4-5 octombrie: concertele FIRMA la Uzina Coffee (București)
28-29 octombrie: are loc Oradea Coffee Festival
Locuri unde puteți face cursuri de barista ca pasionați:
Origo - cu o selecție foarte faină de tipuri de cursuri - sensory orientation / brewing orientation / latte art orientation (București)
Barista School (București)
Olivo Coffee Culture (Cluj Napoca)
Povești exclusiv despre cafea în format newsletter: Coffeelicious: the weekly brew
P.S.: Ne revedem joia, din două în două săptămâni :)
Dacă îți place UMAMI Moments, poți să-mi oferi o cafea sub formă de subscription :)
UMAMI este cel de-al cincilea gust, descoperit doar acum 100 de ani de cercetătorii din Japonia, completând cele patru gusturi fundamentale, dulce, acru, sărat și amar.
Personal, cred că UMAMI este un moment în sine, atunci când îți place ceva incredibil de mult, care reușește să-ți activeze memoria gustului, să-ți aducă bună dispoziție și bucurie a momentului prezent. De aceea, am creat acest newsletter, care va ajunge la fiecare două săptămâni în inbox. Alte povești gastronomice postez și pe Instagram.