UMAMI moments (24)
Ediția de astăzi este despre kefir, cartofi prăjiți, prin ce meniuri mai fugim de caniculă, cafenele sociale și cursuri de scriitură altfel.
Appetizers
Lăptăria cu Caimac a împlinit 5 ani, iar cadou aniversar, au mai lansat un produs: kefirul. Mărturisesc că s-a consumat industrial și untul lor cu sare.
Main Course
Astăzi este Ziua Internațională a Cartofilor Prăjiți, o invenție de marketing americană, dar care iată, ne bucură și pe noi, ceilalți. Am povestit pe blog de locurile din București unde se găsesc real deal fries, dar și niscavai chestiuni despre istoria cartofilor prăjiți.
Niciun spoiler, dar desigur că Energiea e cap de listă :)
Second Course
E un hype destul de mare în bula mea despre noul restaurant sri-lankez de la Obor, Mathara Bath Kade. Noroc că domnul Mihăilă s-a dus să mănânce pentru noi, ca să știm cum stau lucrurile. Apropo de asiatici, eu încă sunt în stare de șoc după reportajul Libertatea despre afaceriștii români care au cumpărat forță de muncă din Asia și se poartă inuman cu acești oameni. Dacă folosiți delivery platforms, măcar lăsați-le bacșișul cash.
Tot hip și tot la Obor, s-a deschis și Obor Amor, o terasă pe acoperișul halei vechi, de unde piața are altă perspectivă. Bonus, ești încurajat să-ți cumperi propriul nibbles din piață și să le servești acolo, exact cum se face la birtul din piață.
Și dacă tot suntem la Obor, las aici și reportajul despre turiștii americani care au încercat toate locurile alea bune din București de mâncat și au povestit în bula lor. Bifăm bine pe exotism, me proud.
Sustenabilitate
Viitorul începe astăzi, mai ales dacă luăm în considerare faptul că am consumat deja resursele pământului. Ce înseamnă sustenabilitatea pentru tine? Dar energia verde? Descoperă mai multe pe Charger.ro, povestea antreprenorială dedicată soluțiilor verzi.
Sarea în bucate
Pe la 20 de ani, când scriam tot felul de eseuri de om închipuit îndrăgostit, încă netrecut prin viață, am făcut o obsesie în a spune des că eu n-am stare, am doar stări, acesta fiind un laitmotiv care se regăsea foarte des în scrierile mele. Între timp, viața s-a întâmplat, am lăsat scriitura tip eseu deoparte, m-am apucat de muncit structurat și de visat în scris mai puțin.
N-am stare. N-am avut niciodată. Și pentru că n-am stare, mă împinge impulsivitatea de la spate să fac lucruri, fie că le spun cu voce tare, le scriu sau chiar pun mâna efectiv și fac ceva. Din impulsivitatea asta rezultă și sinceritatea debordantă pe care nu toată lumea o apreciază. Dar nu știu și nici nu vreau să fiu altfel decât sunt. Iar din motivul ăsta, ultimii 15 ani mi-au fost calvar emoțional, iar ulimele luni, de-a dreptul purgatoriu.
Nu înțeleg de ce oamenii se supără că sunt sinceră, nu înțeleg de ce oamenii nu reacționează când le spui ce simți, nu înțeleg de ce oamenilor le este greu să ia decizii, nu înțeleg de ce oamenii își țin în frâu sentimentele, nu înțeleg de ce oamenii nu comunică unii cu ceilalți, nu înțeleg de ce nu trăim intens fiecare moment al vieții noastre, nu înțeleg de ce alegem să suferim în loc să alegem să trăim, nu înțeleg ce ne împiedică să ne spunem banalități, nu înțeleg de ce e așa greu să fim fericiți. Și nu înțeleg toate astea pentru că n-am suficientă răbdare să accept că oamenii sunt diferiți, acționează diferit și mai ales, au deja propriul lor bagaj emoțional care cântărește mai mult decât impulsivitatea. Dar dacă am face lucrurile puțin diferit și ăsta-i mesajul-bobârnac pe care îl așteptai?
Dessert
Nu cred că mai are rost să discutăm altceva decât despre înghețată, dar datorită invaziei de pandișpanuri cu vișine și caise din bula mea de internet, am zis să vă fac și vouă poftă, cu o poveste, desigur. În cărțile vechi de bucate, apare expresia pâine de Spania, adică pandișpanul pe care îl știm deja, creat de un tânăr patiser genovez, mutat în Spania.
Bonus: lista locurilor cu înghețată din București.
Digestif
Am găsit la prietenii Coffelicious acest mini-documentar despre o cafenea socială și mi se pare extraordinară puterea comunității care a venit alături de acești oameni.
Artă & cultură
Dacă încă nu v-ați aglomerat foarte tare cu programul de vară, eu doar ce am terminat webinarul de scriitură de food a Giuliei Scarpaleggia, cea care povestește atât de fain despre bucătăria toscană, cucina povera și alte minuni italienești absolut delicioase. No worries, durează doar o oră și am prins o promoție cu 35 lei :) Dați un play la trailerul de curs, ca să vedeți ce poezie e treaba:
Dacă îți place UMAMI Moments, poți să-mi oferi o cafea sub formă de subscription :)
UMAMI este cel de-al cincilea gust, descoperit doar acum 100 de ani de cercetătorii din Japonia, completând cele patru gusturi fundamentale, dulce, acru, sărat și amar.
Personal, cred că UMAMI este un moment în sine, atunci când îți place ceva incredibil de mult, care reușește să-ți activeze memoria gustului, să-ți aducă bună dispoziție și bucurie a momentului prezent. De aceea, am creat acest newsletter, care va ajunge la fiecare două săptămâni în inbox. Alte povești gastronomice postez și pe Instagram.